Downstairs

O seara normala de sambata seara. Toata lumea vrea sa se distreze, sa iasa din eterna casa unde totul arata la fel de fiecare data. Ca si restu, desi vreau sa ma consider speciala, am decis sa ies si eu sa mai dau o raita prin Bucuresti

O seara normala de sambata seara. Toata lumea vrea sa se distreze, sa iasa din eterna casa unde totul arata la fel de fiecare data. Ca si restu, desi vreau sa ma consider speciala, am decis sa ies si eu sa mai dau o raita prin Bucuresti, sau cum ii zic eu, Marele Strugure. Ca orice persoana vesela si dornica de distractie m-am gandit prima oara la Regie sau Lipscani, dar de data aceasta am vrut sa aleg ceva mai mic si mai diferit. Asa am ajuns in Downstairs. Nu stiam la ce sa ma astept, ce lume voi gasi acolo, ce muzica sau ce atmosfera. Mi-am luat frumos prietenii de mana si am plecat. Se ajunge relativ usor, este pe undeva pe  Calea Mosilor si avand in vedere numele clubului, este la subsol.
Aflata in fata clubului, nu prea stiam ce sa fac. Nu se auzea muzica sau tipete, nici pasi de dans, nimic. M-a bantuit un pic gandul ca ar putea fii inchis, dar totusi am decis sa intru. Era cam 10 seara.
Prima mea impresie a fost : mic, gol , cu probleme clare de ventilatie si muzica veche. Nu m-a impresionat intr-un fel special, dar daca tot eram acolo�de ce sa nu raman macar sa beau o bere si sa vad ce se intampla. Canapelele sunt intr-adevar foarte confortabile iar chelnerii barmanul mereu cu zambetul pe buze.
Am fost placut surprinsa cand dupa nici jumatate de ora de la venirea mea clubul s-a umplut. Muzica de toate genurile, dar veche. Cine nu ar vrea sa isi mai aduca aminte de vremurile dulci cand se asculta ACDC sau Refugees , sau sa-l mai auzi macar o data pe Tom Jones cantand despre a lui pisica. Ca sa nu mai vorbim de ploaia de noiembrie sau de Carol.
Desi spatiul de acolo era foarte rastrans, inventivitatea bucurestenilor s-a vazut in acea seara. Cei care n-au mai avut loc pe ring, s-au urcat pe canapele, dar fara sa tipe sau cu vreo dorinta de distrugere sau de haos. Petrecerea a tinut pana pe la 5 dimineata cand mila din ochii barmanului si chelneritelor ne-a facut sa ne strangem lucrurile si sa plecam intr-un final.
Nu ma asteptam sa plec atat de fericita si cu un sentiment atat de mare de satisfactie ca probabil m-am distrat mai bine decat in oricare alt club unde trendurile cele mai noi si muzica "adevarata" sunt centrele in jurul carora se invarte distractia.
Cred ca este unul din putinele cluburi din Bucuresti in care nu conteaza cu ce vii imbracat, daca esti rocker sau raper , daca bei bere sau vodca sau daca ai BMW sau Dacie parcata in fatza. Asa ca de-acum inainte, sambata seara, cand voi dori sa merg undeva sa ma distrez, o sa ma intreb inainte, how about Downstairs.