Trec prin fatza Kartell, deja intr-o zona buna, visavis de o laterala a Bancii Nationale. Arata interesant, putin kitsch, dar dupa depresia mizeriei centrului istoric orice culoare vie te trezeste la viata. M-am asezat pe terasa.

O pereche in tatonari prenuptiale discuta. Tema: argumentatia si acceptarea afisata in fatza unor probe evidente. Trec 10 minute. Nu vine nimeni. Vezica fetei cedeaza si pleaca spre toaleta. A avut grija sa urle destul de puternic. La un moment dat am crezut ca vrea s-o urmeze cieva de la mesele vecine. Nu s-a intamplat. S-a intors fata. Parea multumita. M-am ridicat si am intrat in cafenea. Doi baieti si-o fata, ca o floare si doi gradinari, se harjoneau si ei in mod decent. Am avut impresia ca I-am deranjat. Fata a rosit, sfioasa, si s-a rupt de grup asigurandu-ma ca va veni imediat. Ceea ce s-a si intamplat. Am cerut un cocktail. A venit repede si-a fost bunicel. Am mai cerut un tort de ciocolata. A venit repede si n-a fost bunicel deloc.
Si fata a disparut definitiv. La plecare am reintrat inauntru pentru a cere nota. Grupul se refacuse si pareau fericiti. N-am putut sa ma mai supar pe ei. Vecinii mei de terasa plecasera demult. Cred ca o convinsese.
Am trecut pe langa Carul cu Bere care beneficia de multa lume aproasta in fatza intrarii. Cred ca era o nunta. Chiar unde se varsa Stavropoleos in Calea Victoriei, zambeste Chocolat, pe dreapta. Vitrina cu prajituri n-arata rau deloc. Incepuse sa picure din cer. Ma asez pe terasa. Era suportabil. Vine chelnerul cu meniul. Aleg. Chelnerul insa nu mai apare. Trec 10 minute si chelnerul nu mai apare. Plec si eu si chelnerul tot nu apare.
Chocolat se integreaza perfect in centrul istoric.