Dupa ce treci de cartile aranjate mai mult sau mai putin mestesugit pe rafturi, si dupa ce iti realizezi conditia de ignorant, nevoit fiind sa intrebi cum se ajunge in ceainarie,in fatza ti se deschide o priveliste paralelipipedica in continut si forma.

Cateva lavitze cu 2-3 preshuletze groase atat cat sa nu te invinetzeshti naibii prin anumite zone predominant carnoase, in dreptul fiecareia cate-o lampa coborand din tavan (nici mai mult nici mai putin decat pana la nivelul nasului, ca sa-ti poata vedea clarul becului cat mai bine retina), spatare inexistente, o dushumea interactiva..., cam asta e decorul de Vasilache cu care te intampina ceainaria.
Ceaiurile sunt relativ ok, nici sa mori dupa ele, dar nici sa le huiduiesti. In schimb daca treci la capitolul prajiturele dushumeaua incepe sa devina prietenoasa. Adicatelea o dulceatza si niste biscuitzi "digestiv", cam astea sunt "prajiturelele".
Ceainaria e populata de "boemi" carora le place sa se auda vorbind. Am ascultat juma' de ora un imberb pe la vreo 25 anishori care nu era in stare sa-si vrajeasca partenera de ceai. Batea campii pe problemele comunismului, ea sorbindu-i cu nesatz ineptziile, neintzelegand ce rost are Lenin in acel preludiu sexual.
N-am intzeles boemia la 7-8 RON ceaiul baut pe o lavitza infiorator de incomoda, dar poate ca a meritat pentru conferintza/procesul comunismului ascultat in direct.
In incheiere doresc sa sugerez celor de la Vasiliada o investitie marunta fatza de tematica librariei: nishte pernutze care sa odihneasca dosurile, iar imberbilor boemi si gureshi un indemn:
Luati-va o camera!!!